poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-13 | |
În noaptea în care a căzut Dumnezeie,
Virgină nudă cu sîngele ude Și pleoapele curgînde în marea de tenebre Vampirul s-a plecat cu gest de "mor". Și cîntul: Am plîns, fîntîne cum e pulbere De te-ai naște din nouă, Dintre albe ființe, dar tu Cutreieri cîmpe, Zeie!, cutreieri zări. Aceste brațe de sânge fiind, ridică-vă Ca să strig: vreau să mă sting! O jumătate de chip mi-e moartă Și jumătate în lacrimi, semn de Eter. Închis, pustiu vid din spatele Lunii M-a făcut să văd imensul var al Nopții celeste cu chipuri de despart Într-o parte Zeie, iar celălalt Astral. Ogoarele din mare, glasul geamă Tributul vieții mele: întinsele morminte Sînt eu, Vampirul nemuritor și vie Cu grije din plebeea a mii de ani citite. Masive sepulturi și Luna galbenă, Văd dansul negru al micuței mele Ieșită din umbra colosalei Cripte Șoptind cu zbucium: îmi îngheață vintre. Ar fi trebuit să încarc cîntul cu poame Să-ți aduc acolo lîngă negre, viață, Cât am să trăiesc, atât Am să iubesc chipul dulcei mele Zeie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate