poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am învățat să supraviețuiesc și așa ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-10 | |
o melodie un pian un scaun gol si-acea copila
care-si delira alaturi senzualitatea cu tocurile parca atingea clapele dezvelind coapsele care, in lumina inchisa, doar ele luceau opriti in fata ei, printr-o fanta a curgerii urmaream acea desfasurare pura, acel erotism brusc un straniu sentiment, de ochi inchis acolo, un sunet care ne stia pe fiecare, o melodie care ne-ngana si-acea frenetica fiinta de-acolo se dezbraca de propriile-i forme isi lasa sanii pe clapele aiurite si fesele si le aseza pe scaun, ca si cum ele ar fi delirat acel mars funerar, caci, da, era un mars funerar - al lui Chopin, desigur, da... si-acea copila de aer care se-atingea acea identitate veche, acel consimtamant bizar noi n-am intervenit in ordinea fireasca de-acolo ea s-a topit s-a lins s-a scurs pianul s-a destramat scaunul a putrezit si nervii s-au depus aurii stralucitori calmi
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate