Ĩn ghearele ce te-au răpit
Din a ta joacă cuminte
De-a dragostea și de-a uitarea.
Acum ești doar un freamăt
Ce suspină, în vraja zorilor de mai.

Ĩntre suspin È™i geamăt
Ĩmi dai al tău sărut
Dar lacomă îl ceri 'napoi
Mai apăsat și mai fierbinte,
Și-așa mă lași fără cuvinte.

Iar atunci sărutul meu de pară,
Pe albul cărnii tale arde,
Ca o stigmă, cu fierul roșu pusă.
Și-ți va pătrunde-n suflet
Iar inima-ți în flăcări se va mistui.

Ĩn clipa cea din urmă, iară,
Ĩn amintiri îți va luci,
Din dragostele toate, una,
Iubirea care pe rug te-a mistuit,
Ĩntăi prin sărutul aprig de foc.

Și de durerea iubirii, vei muri,
Ĩmplinită È™i plină de fericire,
Nemaiștiind ce e vis sau realitate;
Și ultimul tău zâmbet, atunci,
Ĩmi va rămâne întipărit în suflet.