poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-08-13 | |
Au murit toate saruturile!
In fata acestuia, pe care il neg si-l doresc totodata, toate par istorii de vise si amagiri pentru varsta dintai. Au murit toate extazurile! In fata acestuia, pe care il simt si-l alung totodata, toate par amagiri de aripi si coline de deal rar batute de vanturi. Au murit si sperantele! In fata acesteia, care creste in mine atat de putenica, si pe care o neg cu puterea-mi intreaga, de care ma feresc ca lumina de noapte, si inspre care alerg totodata; toate par alei nesfarsite pe cararile viselor fara viu. Si am murit si eu Caci mi-au murit saruturile, si extazurile, si sperantele, si iubirea din mine. Toate se cearta si se impletesc, in moartea lor, ucigandu-ma si inviindu-ma in fiece clipa; aruncandu-ma necrutatoare pe o alta treapta a vietii, despre care au uitat sa ma intrebe daca vreau sa o sui sau nu. Am murit eu, dar stiu, cred, si simt ca voi reinvia; cu fiece cuvant, cu orice mangaiere, cu fiecare zambet si cu orice sarut, voi invia, si ma voi ridica deasupra mea, voi ajunge pe pamanturi neatinse pana acum; voi simti cum nu am mai simtit niciodata, voi iubi si voi fi iubita mai mult decat se crede posibil in legea nescrisa de-a fi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate