La logodna visului cu luna
Cand sub pleoape candele se-aprind
Si stelele coboara cate una
Din manunchiuri palide fosnind

Zalogiti nimicului,tacerea,plopii,
Ca din caere si-o torc
Vantul doare lin ca mangaierea
Privirilor ce nu se mai intorc

Siesi neputand sa-si mai incapa
Din adanca zare-a nimanui
Sufletul se varsa ca o apa
Dincolo de limitele lui.