De câte ori renasc în zori
Din noaptea singură și rece
Prin fața ochilor mi se petrece
Un văl cu chipul tău, de-atâtea ori.

De câte ori vântul adie
Alint rostit de vocea ta,
Parcă nici șoapta nu mai vrea
Departe de mine să te știe.

De câte ori adorm târziu
Tăcut și trist, abandonat
În colțul meu îndepărtat,
Aș vrea lipsit de sens să nu mai fiu.

De câte ori mă pierd în nori
Și lumea zice că-s nebun
Cât te iubesc aș vrea să-ți spun
Frumoasa mea, de-atâtea ori.

De câte ori trăiesc fiori
De teamă că m-am rătăcit
De tine, zorii mei din răsărit,
Mă pierd visându-te de-atâtea ori.