Nimicul pare transparent ursuz
Nu-i plictiseală care să nu fiarbă
Drumețu-i rătăcit în lada cu moriști
Nu se învârt doar stau grămadă.

El-pare deșirat osos
cu părul arcuit peste orbite
mânat de lunga delăsare
a mâinilor ce-l țin de buze
osoase mâini
dar totuș ale lui

Ea-nu-i decât un gest schițat cândva
pe-un bob de sare
omida nu-i sa-și țină răsuflarea
și nici măcar flașnetă nu-i
să glăsuie tristeți banale
pe tâmple-i se uscase bruma
iar jos pe șale insomnia

Deci amândoi precum se poate
nu sau iubit
nu sau atins
se strecurase între ei doar lenea
și-o râncezeală îmbibată-n fum
Afumături păreau
umbrite de-a scârbei răgușală movă

Atît a fost fară cusur...