Copil, din flacari mi-am facut jucarie,
Si toata bolta mi-am insangerat,
Chinuind-o in valvataia rosu-aurie.
Singura cerul mi-am mutilat...

Cu aripile de jocul meu parjolite
Se desprinde, cat un licurici de mica,
Si se prabuseste, cu sclipiri uimite.
O aud cum scanceste tremurat, de frica...

Nu i-am privit agonia,
Tristetea de inger invins...
I-a palpait a stingere faclia,
Si eu nici macar n-am plans!

A spintecat un petic de cer,
Lasand in urma o rana curata,
Luminoasa ca o umbra de fulger...
Si am inchis ochii, speriata.

Ca cerul poate ramane vaduvit, pustiu,
La moartea unei biete stele,
N-am vrut sa vad, n-am vrut sa stiu...!
Si-mi ridic in ruga palmele.