poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-13 | |
Departe, licăritul unei vieți pierdute
Mă liniștește-n tainicul icoanei, Imaginea une speranțe vrute, Și tot amarul unei lumi profane. Și arde-n întuneric lumânarea, Și fostu-mi vâjâit l-a furat marea, Mă liniștește o lumină pală, Și simt în gură viața mea amară. E dulce când o simți în gură, E haina liniștii armură, Și doar căldura unui foc aparte, Mă plimbă-n brațe lung, departe. Și mic e sentimentul nopții În ruga ta aburul șopții, Se pierde-ncet în atmosferă, Și-mi limpezește clipa efemeră. Și vag, și vag, mai ști un pic Și poate-ți amintești ceva, Din tot ce simte lumea mea, Pentru un suflet Mare, Mic. Se stinge lumânarea caldă, Adorm și eu, cu Dumnezeu odată În gând cu el, ca orice fată Visez, mă duc, mă duc încet Pe luminoasa mea, armura, S-a ezvoltat fibros făptura, Și m-am trezit la lumânare Să-ți spun un pic, omule mare Noiembrie 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate