Mă țin în brațle tale de iubit,
Și-mi pari mai mult infinit,
Decât însăși cerul și misterele lui.
Nimic nu-mi da, nimic să-mi spui.
Erai indigo precum copia cerului,
Mă fremătai între deget și mă dădeai flerului.
Erai bucățică pentru mine,
Iar tu m-ai slujit pe viață.
Cinstit, privindu-mă în față.
Ești nemuritor pentru mine.
Și tot ce faci pare bine,
Până și lumina de pe șuvițe,
Până și serile pline de fițe,
M-ai dezmierdat înainte de moarte,
Și ți-am rămas datoare poate.
Dar trist este că ne-am despărțit,
Pentru mine ești infinit,
Și pentru nici o altă fată.

24 Februarie 2004