E frig, e întuneric, e noapte și e vânt.
Departe te zăresc...și te sărut în gând.
Ca o lumină-n-suflet mi se aprinde
Și-apoi încet, încet ... se stinge.

Mereu îmi pun aceeași întrebare
De ce am plâns... de ce am plâns atuncea la plecare?
Degeaba mă întreb, răspunsu-l știu
Mi-e frică să-l gândesc, mi-e frică de pustiu.

Încă visez la noi,
Încă te-ating,
Și te sărut vioi,
În brațe eu te strâng.

Și ții tu minte casa-n care
Noi doi visam că o să fim,
În vârful muntelui pe o cărare
Lumini pe la ferestre, lumini ca de rubin?
Acoperită de zăpadă
Ca nimeni sa nu poată să ne vadă,
Noi istoviți să adormim
Peste cearceafuri moi,
Și-n vis să ne iubim
Pe toți norii de sub noi... .
Să-ți simt suflarea-n părul meu,
Șoptindu-mi când și când
Te voi iubi de-acum, de-acum mereu,
Cu glasul tău cel bland.

Să mă trezesc de dimineață
Cu raze de soare pe față;
Să știu că tu mi le-ai trimis
Când te-ai trezit din vis.

În viața mea până atunci, n-am plâns la despărțire,
Ce s-a-ntâmplat de n-am putut să iți zâmbesc?
Să-ți dăruiesc a mea ființă dintr-o simțire,
Și să iți spun: atit de mult eu te iubesc !

Am mai simțit în piept înc-o bătaie,
Apoi cuțitul în suflet cum imi taie.
Am mai trăit o clipă de iubire,
Am mai putut să iți arunc o ultimă privire.

Și nu voiam decit iubirea-n palme să o prind
Să o sărut, să o dezmierd, s-o mângâi cu un gând,
Să ți-o ofer, să știi că-i de la mine
Să iți aduci aminte cât de aproape am fost de tine.

Pierdut in zări îndepărtate
Pierdut pentru vecie,
Mințit că sânt in libertate
Lipsit de dulcea ta iubire.

Și nu uita că într-o zi ,
Þi-am dăruit IUBIREA.

Și-a fost ultima zi.