|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Biruința Învierii poezie [ ] Christus Victor
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Virgil Titarenco [profetul ]
2004-04-11
| |
Stropi de piatră peste cripte
Înfioară noaptea nopții,
Miezul vechi de-nchipuire
Reînvie-n umbra morții
Fire veșnice de umbră
În crîmpeie de lumină,
Străvezii păreri de ceață
În firide se anină
Murmur mormîntal, sporadic
Vinete năluci speriate,
Totul pare vînt molatic
Tors din lacrime uscate
Liniște, tăcere... moarte,
Viața are firul rupt,
Stînca a-ncuiat în noapte
Cel din urmă zîmbet mut
Veșnicia se coboară
Sub o boltă de ruină,
Pe o umbră din ponoară
Plînge-un înger fără vină
Feerii apuse-n ceață,
Scintilații în eter,
Stele reci gonite-n noapte,
Semne vechi zidite-n cer
Totul plînge mut și tainic,
Lacrimi împietrite-n vînt,
Plînge piatra, plînge zborul
Gîndului înspre cuvînt.
Însă trist, tăcut își trece
Noaptea, ultimele umbre,
Pe coline-mbătrînite
Irizări se nasc plăpînde.
Tremurîndă și timidă
Prima rază a străpuns
Negrul nor al nopții hîde
Și atunci, primi răspuns
Din adîncuri bătrînite,
Din zăgazurile humii,
Mai presus de forța morții,
Mai presus de ura lumii
Învingînd tiranii cărnii,
Oarbe forțe din adînc,
Din tenebrele flămînde,
Dintre morți și din mormînt
Se-auzi întîi doar tainic,
Tot mai tare și apoi
Murmur fără de zăgazuri,
Tot mai mare, ca un roi,
Ca un zvon, ca o cîntare,
Ca un strigăt de izbîndă,
Ca o oaste, ca o mare
Înălțîndu-se crescîndă,
Imnul biruinței, falnic
Rupt din închisoarea humii,
Triumfînd peste zăgazuri,
Peste bocetele lumii
Și cu el spre înălțime,
Mai biruitor în soare,
Sfîntul Miel al Înnoirii
Ridicatu-S-a-n picioare
El, Stăpînul și Izvorul
Vieții, soarelui și milei,
Înfierînd puterea morții
Și ștergînd osînda vinei,
El, Biruitorul morții,
El, Nădejdea tuturora,
Cel ce zămislise astre
Și născuse aurora,
Strălucind ca și un fulger
Care biruie genunea
Și tenebrele și bezna
Care-acoperiră lumea
A descătușat din moarte
Sfinți ce-au fost și sfinți ce vin
Și-nălțat frumos și falnic
Îmbrăcat în strai de crin
A făcut de-atuncea parte
Tuturor un strai la fel
Care vor aici în noapte
Să trăiască pentru El...
|
|
|
|