poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-10 | |
Sînt singur pe altarul conștiinței,
Și mă scufund pe zi ce trece, Sînt singur în colțul meu tăcut și rece Am fost înfrînt de chiar... puterea dorinței. O lume incomodă mă-nconjoară Și simt cum mă trimite în neant, Dorințele ucise mă omoară, Mă simt pierdut, mă simt furat. În clipele de singurătate Rămîn cu visele-efemere. De egoism sînt dezbrăcate, Și sînt plăcere ... și sînt durere. O lacrimă în suflet se prelinge De o firească neputință, Căci prins în lanțuri ca niște chinge Mi-e sufletul trimis în neființă. Sînt clipe cînd mă simt din nou dorit De cei ce mă-nconjoară în neștire. Sînt clipe cînd mă simt din nou văzut, I-ating, și îi privesc chiar cu uimire. Și mă încred în ale lor cuvinte, Deschis la suflet eu mă las cuprins. Mă mint, zîmbesc... și stau cuminte, În jocul lor mă simt învins. Dar, vai, amarnică-amăgire Atît de tare sînt lovit, Căci și durerea a murit dintr-o privire. Mă simt pierdut... eu nu mai simt nimic. Renunț, revin și uite-așa Mă chinuiesc întruna, De-ar fi să mor sau să trăiesc Simt că îmi e tot una. Și mă scufund pe zi ce trece, Sînt singur în colțul meu tăcut și rece. ......................................................... Pășesc ușor... în jos privesc... mă mir, Căci sînt... petale mov de trandafir.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate