poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-09 | | Crezusem moară limbile de ceas Când mută-n clipe am rămas; Vis șubred agățat în ochi de râs Pătrunde în oglinda pierdută-n Paradis. Vicleană mă tot duc în ochiul tău de gheață Plimbându-mi în tăcere pielea mea paiață. Iar mă înnod cu ceață în felul meu bizar- Hrănită fericire cu arderi de calvar. În zâmbet vinovat te-ating Și picur rugăciuni peste căderi de frig, O inocență neștiută,m-aruncă afară, Nămol mă frâng domol sub pielea ta amară. Încerc din nou,recit litania surd, Mai cumpăr încă o bucată din trupul tău absurd, Îmbălsămați sunt ochii,cu ramuri îți cos gura, Un înger de mânie îți potențează ura. Iubirea,Doamna cea mai Verde,te face ca să simți Pielea de catifea ce are astăzi dinți; Sărutul de Parnas și mâna tremurândă Nu-mi aparține este a Doamnei din oglindă. E apă mincinoasă,iar Doamnele din joc Au buzele flămânde,au încălțări de foc, Au rochii de paiață și inimi fel de fel Păsări rămuroase cu ochii de oțel. ..................................................... Vis șubred agățat în ochi de gheață Rămâi cu Doamna Verde ce s-a născut din ceață Pătrunde în oglinda pierdută-n Paradis La hora doamnelor de fier,la hora doamnelor de vis.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate