am aflat ca mult fum
dauneaza vederii trimise din portul uitat,
am aflat ca portocalele nu mai au gust
dupa ce-ai poposit in Florida
la umbra unor boscheti,
ca un homeless cersind o firimitura
din fericirea zilnica a calugarilor budhisti
cheliti de vreme sau de o masina
a timpului necrutator
ce trece peste firele de par albe
ale mamei
uitate si ea
in creieri
de munti neformati vreodata,
in gene de copii nenascuti;
ce bine, ce bine ca totul se uita
la granita mintii si-a adevarului
rostit ca pe o minciuna
intotdeauna.

ce bine ca nu mai e sarata
nici o mare deziluzie a iubirii
implinite in gandul
uitatilor poeti,
ce bine ca nu mai regreti
ultima clipa cu ea,...

si ea,
ce bine ca te-a lasat in urma
sa suferi la fel ca si calugarii aceia
de care-ti spuneam
ca-i va uita
omenirea
si
timpul.

ce bine!