I

În această noapte cu păsări mari
somnul meu alcalin
ție
îți înăsprește mîinile
Ești ca vîntul din sîngele meu
alungîndu-mi-l
prin cele o mie de galerii albastre
Văzduhul coboară solemn ca o rugă
eu aduc umbra de piatră a privirilor tale

II

Ninge la marginea firii
mă miră numele tău
anotimpul
Sînt tristă și
în extaz devenind obișnuință
Undeva lîngă balustrada privirii
cît de încet
melcul - corabie a pămîntului

III

Nevrednic e solul pe care l-am trimis
cu năframa albă
nevrednic iar tu nu-mi răspunzi
îndepărtatule
ales al nunții mele statornice
Te-ai îngropat ca un fir de nisip
în umbletul meu Cîndva
îți voi arăta nisipuri mișcătoare
născîndu-se
și ele vor fi altă insulă
a nedragostei.


Saudade(portug.)- dor

Publicată în presa literară