Ai fost pictor,
dar nu ai știut
să-mi pictezi chipul,
atunci cînd duceam lipsă
de culoare.
Pensula ta
nu a proiectat raze,
care să aducă lumina,
care ar fi putut alina
sufletul crispat,
care ar fi putut înduioșa
omul străin din mine.
Dar dacă poate clipa s-ar opri
și din cer nu ar mai curge lacrimi,
Culoarea nu ar mai fi doar
imaginea
întiparită pe retină,
Nuanța nu ar mai fi doar
o umbră,
Lumina nu ar mai fi
crucea grea,
pe care o duc
spre templul infinitului,
Lacrima nu ar mai fi cenușa,
căzută de la porțile iadului.
Dacă nai fi fost pictor-
m-ai fi zugrăvit,
ca să cunosc nemurirea.