poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-29 | | Înscris în bibliotecă de Camelia Petre
Atent, în bruma nopții străvezie,
Puternic, singur, neted ca turnat Într-un tăiș necruțător și alb – Pătează golful marginea cerească. - Îmi pare-a fi prea clar ca să-l ating! Și cablurile somnului atârnă, Din steaua amintirii noastre, zdrențe. Un singur zâmbet înghețat... Ce vorbe Pot sufoca lumina surdă-a lunii? Rămânem muți. Nici strigăte, nici săbii Nu pot această mare țintui, Înceată-a lunii tiranie, lună, Iubire schimbătoare... Tu îmi spui: “Nimic pe lume seamăn nu mai are”, Și nu te pot atinge când mă uit În cerul fără zei, crăpat, pustiu Unde scânteie doar nisipuri moarte. “- Nu, niciodată n-ai să înțelegi!” În strălucirea de argonaut A părului tău blond nu am visat Piraterie mai ascunsă. Dar acum Coboară, singur, ești aici prea nalt. Ochii-ți sunt duși departe-n ceața deasă; Duh neștiut ți-a ferecat suflarea: Coboară, dormi, e drumul lung spre casă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate