“Ea din trestii sã rasara
Si sã-mi cada lin pe piept.”
Mihai Eminescu

lacul unde eu cu barca
te plimbam sub clar de luna
acum de singuratate
numai atristete suna.

apa e involburata,
cercuri face neincetat,
cautand inca iubirea
care inca nu s-a uitat.

broastele oracaie,
trestia canta de jale,
iar eu inc-astept sa vii
sa cad in bratele tale.

s-a uscat floarea de nufar,
lacul tot e inghetat,
eu in singuratate sufar
fiindca tu m-ai uitat.