Spre mine au crescut ramuri,
pe lacrimile ce viseaza in zori,
eram in ale negurilor falduri,
ascuns prin caile fara comori.

Simteam dreptate pentru hoti
si pedepse dure pentru onesti,
gaseam inchise oricare porti,
nu aveam timp pentru povesti.

Am strans aiureli si vise oculte,
stateam in noaptea fara trezire,
nu a vrut nimeni sa ma asculte,
ca ideile au nevoie si de iubire.

Nu te simti iubit daca ai plans,
raul isi cauta drumul spre mare,
repausul in ganduri l-am strans,
pentru a soartei mele rasturnare.

Spre mine ai deschis un labirint
de frumuseti ce pareau anodine,
dar am simtit al visului tau alint
si cu o floare am venit catre tine.