poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-25 | | Înscris în bibliotecă de Camelia Petre
- Totuși acest moment de veșnicie,
De revărsări, furtuni neferecate, Înaintând, procesiuni, spre vastul Ondinei pântec ridicat spre lună, Râzând cu vălul vocilor iubirii; Vezi Marea asta, diapazonu-i sună Pe suluri de argint sentinți de nea, Cu sceptrul groazei totul să răpună După cum spune ea că-i rău sau bun, Doar sfinte mâini unite ar cruța. San Salvador, și mai departe, unde Clopote-n stea răspund iluminării, În pajiști înflorite – un adagio De insule – Risipitorul meu – Desăvârșește mărturia mării. Iată rotite-n umerii săi ore! Grăbește, cât se-mpart averi de valuri Și spume, din bogata-i palmă goală – Cât sunt aievea: somn, pieire, dor, Clipă închisă-n floarea plutitoare, Ne leagă-n timp și teamă, Anotimpuri, Corăbii, menestreli de foc carib, Nu ne lăsați la țărm cât nu răspunde-n Mormântul nostru volburat – al focii Ochi mare țintă către paradis.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate