poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-23 | |
Pășeam incet spre ușa de cristal,
Și totuși, am deschis-o, Din întuneric un glas prea gutural Își spuse: „Iarăși n-am închis-o.” Un om sări atunci prin ușa mică Privind mirat la ciudatul oaspete, Þinând în mână o mult prea mare sticlă, Iar urechile-i erau prea lungi, la capete tocite. „Poftește, poftește înăuntru, te rog frumos, Și nu mai sta pe norul meu. Poftește!” spuse el cam imperios, „Aici sus Eu sunt propriu-mi Dumnezeu.” Și am intrat pe ușa mare. El sărea încet în jur Vorbea prin spate, nu prea tare, „Încă un suflet am să fur!” M-a îmbătat cu aer prea curat, cu soare, Și lunecam prea sprinten pe aburii vioi, L-am întrebat dacă are ceva de mâncare, Și mi-a raspuns: „Aripi de înger ... cu usturoi.” Și am mâncat, și am băut, și soarele cădea încet, Și el râdea, și eu râdeam, iar păsările cântau cu spor, Apoi i-am spus ca ar trebui să plec Și mi s-a părut că aud: „Toți care intră, aici mor...”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate