Parcă-aud rîsul cald, ca un vin dulce-n mine,
Îmi plăcea să-ți vorbesc,
Nopți întregi petrecînd
Spre albe dimineți.
Te rugamm să îmi cînți
Cîntece de departe,
cu bretoni și întinderi marine
Cu Saint-Cast dormind
pe und fond tumultuos.
Jojo,
Tot mai cînți , șase metri-n pămînt,
Nu esti mort, nici măcar în adînc.
Seara asta coboară
Ca orișicare alta,
Noi luptăm pentru un Saint-Nazare
Sau pentru ocuparea unei alte Olimpii.
Pe fond de cimitir,
Vorbim neliniștiți
Despre vechi tinereți și morți imature,
Intr-o lume prea tristă , nebună.
Șáse metri ,n pămînt, eu ți-i port,
Sub care, tu zăcînd, nu ești mort.
Jojo,
Tu îmi redăruieși rîsuri moi din adîncuri,
Noutăți despre timp,
Despre morți ce se-ascund
Anonime, în lucruri,
Să-nțeleg că mereu te-oi purta mai departe?
Jojo,
Tu numesti, chiar o floare
Ca un semn vag de carte
Mîinile-mi tremurînd
In timp ce, vreau să plîng,
Doi sărmani, într-un gînd.
Șase pași sub pămînt, fratele meu,
Tu încă nu ești mort, ci cînți mereu.
Jojo,
Te trezesc dimineți,
Răsărituri, apusuri,
Și văi amputate , in falduri,
Se-ntind peste inima-ți ruptă,
Imi intind brațele să te cuprind
Peste ființa ta oprită-n timp,
Din umbra ta apusă
Ce rîde încă în lumina de cîntec, descompusă.
Șase picioare sub pămînt, fratele meu,
Peste șase adîncuri vii, eu te iubesc mereu,
Jojo.