Singur pe lume
--------------------

PaDaS

A fost cândva o dragoste, de!
A fost atunci un tânăr sfânt,
Ce-a adus iubire pe Pamant
Dar fata prea oarbă ,nu vede
Si prea necredincioasă ,nu crede
L-a chinuit si sufletu' i-a lovit
Până când tânărul a cedat
si sorții viața a lăsat.

Tânărul sfânt iubea mult fata
Si cu a lui ultimă suflare se ruga:
-Doamne, dă-mi o altă soartă!
Însă privind înapoi cu disperare
Vede speranța lui cum moare
Si vieții jura răzbunare.

Răul cu Binele se întâlnește
Si un demon la suflet îi poposește,
Pe tânărul sfânt îl înconjoară
El grăiește că vrea să moară
Sau măcar durerea să dispară,
La care Binele o uitare-i oferă
Si-i cere o viața mai pura;
Iar Răul o dragoste-i dă;
Un trup , o frumusețe ,un suflet?...fără.

Dar tânărul nechibzuit ,
Căci dragostea la cap i s-a suit,
Credea-n dragoste , credea intr-un ,,înapoi''
Credea că va exista un AMÂNDOI.

Zi de zi ,tânărul tot mai deprimat,
Găsește un loc , puțin mai luminat,
Si la oferta se gândi ,cu un gând întunecat.

Oferta părea un început,
Părea o șansă ce n-a trecut
Era un strigăt, o rază de speranță,
Și așa s-a întâmplat ca el sa creadă,
Si lumina dragostei s-o vadă.

Cupidon, iubire in inima lui a plasat,
O inima ce crede ca a iubi nu-i păcat
Fiindcă de D-zeu e lăsat
Dar ignora rațiunea ce a mai rămas
Căci inima iubește cu credința,
O iubește, iubește doar o ființa,
Iar totu-i nimic,
......nimic ,nimic, nimic.....

Presat de incertitudine ,de un ,,dar'',
Presat de-al vieții crud amar,
De cruda si singura singurătate
Dă dorinței întâietate
Si oferta Rău-lui acceptă;
Ca amarul să dispară
Vraja pasiunii să apară,
Și totul să fie un extaz
Cum pe lume, nu a existat caz.

Răul la a lui ascultare,
Dă drumul ființei îngrozitoare
Ce pe tânăr fascinează
Si privirea-i fixează,
Spre o iubire , ce durere vizează,
Dar iubirea-i mult prea mare
Ca să vadă trupul ce suflet n-are.

Iubirea unei fecioare o simte-n vânt
O cheamă , o roagă , o cere din mormânt,
E tot mai fericit , o va întâlni pe CEA,
E sufletu' ce va reîntâlni iubirea
E zâmbetul ce apărea,
E șansa ce viața prindea
...dar nu-i decât un ,,părea''
și se scrie …iubea, iubea ,iubea …..
Dar tot ceea ce-auzea,
Si tot ceea ce vedea,
Era exact ce sufletu-și dorea;
Era fericirea ce râvnea
Era culoarea vieții ce apărea,
Dar totuși nimic nu simțea
Era ea, dar parcă dormea,
Era ea cu a viată uitată,
Era trupul cu răsuflarea plecată,
Era ea ,dar era moartă.

Prin ochii tânărului se-arătau,
Anii din viața-ntunecată,
Vedea durere, râuri de lacrimi
Mii de vieți cu mii de sorți.

S-a privit din nou pe sine
Era un tânăr mort,
Un mort nebun cu ochi de sfânt
Un om ce nu-nvie din mormânt;

Atunci și-a înțeles menirea,
Trebuie sa schimbe iubirea
Sa facă asta? ,in viața asta dura,
Ca mii de lacrimi să dispară,
Pentru ca uscatul râs să apară.

Dar de ce atâta deznădejde?
Când totu-l cucerește
Când tutu-i un cer senin
E o durere ,dar fără chin
E o boală , o e pată de rugină,
Ce din suflet tot macină.

Si pleca tânărul în căutare
În căutarea unei Done
În vis îl auzi plângând
Căci de iubire-i este dor,
Si nu mai poate fără amor
Striga la Cel în cer suit
Spune într-una :Vreau să uit.
Rugămintea tânărului e tot mai tare,
Pare că vine din durere, e copleșitoare
E vie , plină și apăsătoare
Ce cu greu se stinge,
Ce a lui soartă atinge
Și sus parcă nu ar mai ajunge,

Un mesager sosi, calea să arate,
Ce nu știi dacă-i vis sau realitate,
Nu are decât mesaje ,citate;
,,Din descrierea iubirii'', evadate:
,,E greu să taci când sufletul te doare
Dar totuși suferind e mult mai bine
Că n-auzi vorbe dulci amețitoare
Ce te-ncălzesc si nu sunt pentru tine''

Tânărul e dezorientat
Până acum iubirea a cântat,
Acum totu-i neclar
Oare e mai bine?
Căci nu are decât o inimă, ...sau câte?
Si nu poate uita că acolo departe ,
Că el este un suflet ce iubește,
Că din zi și noapte face parte,
Si tot la fecioară se gândește,
Căci dacă prin somn dispare
Prin inima tot timpul apare
Totu-i o veșnicie cu hotare;
Atunci el doarme , uneori chiar moare
Si se întreabă: De ce n-ar exista mai multe INIMI?

Ca ziua să nu-l prindă plângând,
Se trezi cu acel gând,
Ce vine de la Cel îndurător
Și-i spune să caute acel dor.

Tot ce știe e să dea uitării
Să caute și să-și creeze idealuri,
Căci atunci când barca cugetării
Va opri ,el o noua viața va dori,
Nu vor mai fi lumânări aprinse,
Nu vor mai fi amintiri , vise
Decât un film cu poze stinse.

Tânărul pare vindecat,
Lumea-i un colt din rai furat
Pare ca liniștea și-a găsit,
E ziua si pare că s-a dus,
Urmează noaptea la apus,
Dar tânărul nostru plânge.

Plânge , acum ,decât se retrage,
În albul zilei negre ce pare,
Pare că-i o închisoare
Căci el nimic nu mai cunoaște,
Căci a iubit si acum nu mai iubește,
Căci a simțit si acum nu mai simte,
Acum plânge, dar nu mai știe ce!
Căci Răul a stins durerea dulce;
Si sufletu-l dă nopții plimbare
Căci a avut si acum nu mai are.

Tot ce-i rămâne e a recunoaște
Că dragostea-i mai tare,
Că nu se schimbă si nu se cere
E ceea ce vine de la naștere,
E însuși viața ,e renaștere
E tot ceea ce-i cunoaștere,
E tot ce e frumos ,e dorire
E acțiune dragoste-ura, o îmbrățișare,
E actul ce duce la înființare
E plăcere fără urmare.

Acum cere o imagine
A frumoasei Done
Sta si se întreabă:
- Oara așa de mult am iubit?
Încât din dragoste n-am mai iubit !
Încât din dragoste n-am mai știut
Că trăim să iubim și să dorim,
Ca viata e tot ce e sentiment,
Căci clipa nu-i decât un prezent,
Iar amintirile dau vieții curent
Căci fără ele totul ar fi lent.

Tânărul o duce și mai rău,
Căci pe a lui viața s-a scris:
,,Cu părere de rău''
Al lui suflet l-a vândut,
Amintirile le-a pierdut,
Nu-i rămâne decât viața;
Care viața? ...nu mai există.

Viața la nivelul lui era amintirea,
Era speranța pe care tot o cerea,
Dar nu a mai rămas decât un gol,
Ce ține de la pol la pol .

Ce sfânt era la început!
Acum nici viața n-o poate rosti,
Acum nu-i decât un mut,
Ce n-a vorbit, ce n-a trăit
...decât a murit , decât a murit.




În negrul nopții , stă tânărul,
Fără nopți , fără zile, fără Dona
Totu-i doar o schimbare de lumină,
E o vecie ce vrea să se termine
Dar timpul trece alene
În care numai agonia tine,
Restu-i trecător, e lene,
E ceva mort ,dar e viu
E nimic ,e pustiu.