Din roua pura a diminetii
Ma sevesc cu simple lacrimi
Ce le inmoi in fiecare zi
Cu disperarea clipelor uitate.
Disper cand vad aroma iubirii
Cum isi imprastie arama ei
Intr-un suflu izbitor de uitare
Chiar si inima imi plange
Si adieri amare de-o ruina cutremuratoare.
Se apropie focul lumnarii de tarie,
Se aprinde si-mi soptesc parca sfintii
Ca a sosit timpul razbunarii
Acel soi de iluzii pierdute
Incerc sa le sterg cu o radiera nula
Dar cernela si-a pus infiorator amprenta,
E ziua dragostei, e ziua iubirii
Pacat ca floarea pura nu e langa mine.
ACUM!