Eu, profesorul regilor pierduți
Eu păgînul, veșnic chichiricios
Eu , confesorul tiranilor uitați
Eu, autor, lumea lașă
Am făcut două școli și am uitat tot
Am învățat despre prietenia albastră
Despre cei ca ploaia, ce se întorc în pământ
Pentru a hrăni grîul ce-abia scoate capul
Prietenia care trece
Precum trenurile banlieuzarde
Prin gara Montparnasse
Am învățat despre viață, acest accident
Noaptea carmagnolelor, sfârșitul Parlamentelor
Prima crimă, prima iubire
Zeii din Acropole și sfinții apostați
Aș vrea ca și copiii mei să treacă prin acele școli
Adorîndu-și idolii, sacra Republică și sacrul Ban
Liberi să facă dragoste și să meargă la Liturghie

Și să semene cu cineva doar cu mine nu