Mi s-a spus adesea „Nu mai scrie
Ești plicticos și n-ai nimic de spus
O muscă moartă într-o lume vie
Steluță spartă luminând apus"

Mi s-a spus adesea „De ce ne mai plictisești
Moși ca tine nu mai vor să crape
Prea le știi pe toate și prea ne aburești
Pleacă și ne lasă, pierde-te pe ape”

Mi s-a spus adesea „Ești un ciclon de canapea
O molie nebună ce caută să ardă
Ești murdăria de pe alba nea
Moartea în camera de gardă”

Mulțumesc totdeauna frumos
Și-mi caut de drum.