doar tu erai stăpânul dezordinii din mine
religie din colțul trist al teoremei
în șapte clipe știai să mă recreezi
începeai cu un zâmbet
cu o poezie
în schimbul gestului de uimire
mă pomeneam în tine ca într-un șarpe boa
am fi putut rămâne fericiți
în cazul în care
ne-ar fi ajuns că auzim în difuzor
când plouă când se face dimineață
când primăvară
când aproximativ
când mergem la somn

iubire tu
iluzie din interior
confortul orânduirilor supreme



28.02.04