sunt aici si voi evada,
nu mai rezist fara manastiri,
fara sperante
si fara imaginea ta.

ma gandesc sa ma izolez in muntii Carpati,
sa ma intalnesc cu femeia o data la zece ani,
sa ma intrebe de bani si sa n-am,
sa nu-i pot oferi nici atunci mai mult
decat sufletul meu.

mi-as face o cabana la munte,
sa fie de lemn, dar sa fie a mea,
si sa nu ma mai deranjeze nimeni,
nici macar imaginea ta.

vreau sa ies din WTC chiar inainte de a cadea,
sa ma umplu de praf si de noroi,
sa ma ascund inapoi in lumea mea
si sa nu mai aud niciodata de voi.