sub tavanul ce se-ascunde
dușumeaua-i zice ceții
de tutun, ca printre unde
să se latre cu pereții

cărți stând soldățește-n rânduri
afișează nepăsare
la căruța mea de gânduri
hurducând prin anticare

nespălat ochi de fereastră
dă cu gri de nenoroc
pe-o îmbujorată glastră
cu floarea fără boboc

edison cel surd in viață
roade-un filament de pară
și cu pete-mi dă pe față
licuriciul din țigară

iar un pat fără simbrie
chelălăie ca potaia
când învârt melancolie
ascultând cum bate ploaia