O papusa mare cu parul lung
un piaptan prelung
sa inot oceanul intr-o barca din servete de hartie
si sa adie, papadie
ziua mea cu toti copiii din lume si inghetata
ai rabdare altadata
o migrena mare ca tata cum nu avea nimeni la gradinita
si o fetita
o carte ca Printul de hartie putin mai mare
multa culoare
sa-mi schimbe, in sfarsit vioara intr-una intreaga
obosita Fefeleaga
sa ne mute cartierul de langa fabrica de oase
si alte mirosuri duioase
ochelari pentru fata nevazuta a lunii miopie forte
nu trece cu alifie
un corcodus cat Casa poporului sa-l urc pana la cer
Dumnezeu si leru-i ler.

De la o vreme am dorinte tot mai mici.
Acum stiu ca Dumnezeu vede prin carne
sau ferestre uitate deschise,
in pantofi de furnici,

dar nu le vede nici el
chiar pe toate.

21 februarie 2004