De ți-am greșit, odată
Tu ai motive să fii, de două ori mai supărată
Pentru că, făr’ca măcar să știi

De două ori mai mult eu te-am iubit
Făr’ca măcar eu să-ți fi spus vreodată
Și nelăsând măcar să înțelegi
Ci arătându-ți doar zămbetu-mi trist
Atunci când te lăsam la colț
Grăbită să ajungi în scara blocului
Și poate că, de două ori mai mult am irosit
Cuvinte ce-aș fi vrut să le rostesc
Cuvinte care, poate,altădată
M-ar fi făcut ca să îți par aproape
Și familiar, precum pantofii
Pe care sincer îi invidiez