se dorea o realitate
izvorâtă din măruntaiele pământului
un amestec de fericire și culoare coborâtă
de pe obrajii țâncului acela ce striga
împleticindu-și picioarele în graba lui
vine primăvara
așteptam să apari
sprijinit de umărul munților
cerul năștea îndărătul pleoapelor
stropi de lumină
troznea vazduhul sub povara aripilor intoarse
odată cu visele mele
un fir de iarbă mă purta în spate
până în anotimpul viitor
toate erau ca un spectacol
în aer liber
te iubeam virtual
și
după cum îți spuneam
se dorea o realitate
așa ca
eu am rămas să ascult
cum iubirile mor
într-un mugur cu palmele infipte
în miezul pământului

și totul părea atât de real