poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1504 .



Sentinta
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lazio ]

2004-02-15  |     | 




Nu-mi bate ornicul sub clopotele nopții,
Nici carnea nu-mi mai arde în iubire,
Am trupul plin de frunzele durerii,
Și ochii-mi dezgoliți îi scutur în neștire

Un crud ecou se-ntipărește-n trepte
Și scârțâie cuprinse de frigurile rănii,
Iar luna este focul ce-mprăștie-n tăcere
Semințele-nroșite în flăcările cărnii

Cum m-ai ucis, iubito, în patul desfătării,
Târându-ne cuprinși de un sublim păcat,
M-ai sfâșiat demonic de hainele-ntrupării,
Și-n jungherul pierzaniei încet m-ai împlântat

Când m-am trezit din fumul orgiilor nebune
N-am mai găsit puterea să-ți spun că te iubesc
Simțeam fără speranță al rănilor ecou,
Doar ochii mei cei lacomi șopteau că te doresc

Nu mai aveam nimic și parcă-nțelegeam
C-am fost paracliserul ce-și plămădise-n trup
Amvonul credincios pământului iertării
Și-am vrut să-ngenunchez și trupul să mi-l rup

Dar sunt un laș înfășurat în zale,
Viziera mi-a pătruns prin ochii dezgoliți
Și n-am avut curajul nici să mai cer iertare,
Deși vroiam să strig nu-s vinovat, opriți!

Acum când nu-mai bat sub clopotele nopții
Culorile din ornic pe patul răvășit,
Mă simt legat de stele cum este condamnatul
De un butuc stingher și-un cap rostogolit

Rostogolesc și eu ecoul de pe trepte,
Îl dau încet afară, de-acum nu va mai fi
Nici foc de artificii, nici nu-mi vor bate-n ușă
Culorile iubirii înveșmântate-n gri

Sentința e pustiul, nu am nici o scăpare,
Alung din casa roșie și frunzele durerii,
Obloanele, iubito, le-am tras de mai demult,
E totul nud... nici sângele n-am voie să-l ascult,
Și-n urmă cresc coloanele tăcerii...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!