Pe noi sfârșitul ne-a prins în China


Pe noi sfârșitul ne-a prins în China ( îmi place să incep cu titlul, deși, în același timp, ma calcă pe nervi; sincer nici nu mai știu, în oceanul de sentimente contradictorii unde curentele se plimbă haotic, aș vrea să decupez momentul originar de sinceritate cand eram copil și mai puțin copil, aveam tragere de inimă cu arcul, iubeam îndărăt, sufeream și ma formam dar eram încrezător în nimicirea mea; nu numai a mea, vreau să mă întorc și totuși mâzga recentă de influențe și speranțe e prea groasă ca să poată ceda, se preface în lut ce mă conturează ca pe o vază și mă sparge în, aproape, același timp)


ș