Mi-e pumnul un vultur obez care smulge
Ficatul trecutului cel leșinat,
Dar printre tranșee e țipăt de sânge-
Ceva, prometeic, a tot rezistat.

Solfegii-au găsit catacombele-ascunse,
Bâtlani ciugulit-au din pumnu-mi de fier,
Pitici au aprins felinarele stinse
Când au invadat amintiri al meu cer.

Chelălăie câinii în vechea mea casă,
În tribul ființei- aceleași plăceri,
Aceleași morminte stârnindu-mi angoasă...
Îmi zbârnâie-n minte trecute păreri.

Cu orbecăiri se mai caută urme
De gânduri vânate-n pădurea din zori...
O sfântă durere mă leagă cu sârme.
Vâslesc într-un vaiet al vechii vâltori!

Dilată-mi și verdele, tu, atropină,
Mă doare trecutul acesta stingher!
Dar nu-i măselariță sau mătrăgună
Să știe ce-i veșnic și ce-i efemer.