|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Renegare
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Adrian Erbiceanu [Pro memoria ]
2004-02-05
| |
N-am știut,
Nici tu,
Nici alții - la timpul lor firește -
Că verdele de-i verde
Așa-i că trebuiește !
Vedeam, din albul spectru,
Culoarea solitară
Răsfrântă dinăuntru,
Prin noi,
Către-n afară.
Cu timpul însă albul,
Redevenit culoare,
Firesc ne înălbește
Spectral,
Pe fiecare.
Cu fiece adaos,
La vreme și la grindă,
Ne prăfuie figura
Cuprinsă în oglindă.
Fugind de vremea ceea,
Cu ochii stinși ai minții,
Ne dăltuim culoarea
Cu pumnii și cu dinții...
Și fără vrere, poate,
Ne renegăm părinții.
(Din volumul CONFESIUNI
PENTRU DOUÃ GENERAÞII)
 |
|
|
|
