pierduta pe asfaltul zilelor de ieri
si adunata de un vand nebun,
privesc in mine, printr-un pumn
si ma gandesc la ce imi ceri...
imi ceri credinta sloboda in aer,
lumina ascultata-n cer,
eu doar iubirea vreau s-o cer
si stiu ca tot degeaba sper...
imi ceri iubirea pe un catastif,
iar sufletu-mi inlantuit pe creste
se-ntreaba de ce-mi joci atatea feste,
de ce te porti de parca-as fi murit...
imi ceri atat de egoist fiinta toata,
ma ceri intreaga-n lanturile tale,
cersind mereu priviri atat de rare
si mila ta de zeitate indurata...