poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-03 | |
Seara ostoia căldura sorilor gemeni,
Iar clopotele mari ale cetății-hartă Ne bătătoreau timpanele Cu tînguiri... Răzlețe, Păsări lacome furau vîntului solzii. Era ceasul rugii în doi. Am încetat să mai alergăm... obosiți... În conul de umbră al muntelui Numir, ne-am așezat jos și am început să ne scoatem spinii din tălpi... Durea cumplit... Mai ales spinul acela albastru ce crește prin gropile nisipoase ale oazei, spinul Azelon. Doamne ce tare durea... Într-un tîrziu, răsuflînd ușurați ne-am întins pe spate așteptînd răsăritul Borenei. „Nu ne mai urmărește nimeni...” ai șoptit într-un tîrziu. Am zîmbit acoperindu-ți gura cu degetele: „Taci, știi că nu poate fi adevărat,... Galmaar nu ne poate ierta...” ...te-ai strîns în mine și ai început să plîngi ușor... „...da, nu poate fi iertare pentru ce am făcut noi... nici jertfă și nici templu care s-o primească.” Apoi ne-am închinat simbolului ascuțit preț de o vreme... Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate