M-am trezit

pe tava semințelor de vis

dezgolită de speranțe,

în frig.

Mă priveau ochii nopții

prin întunericul umbrelor...

Dincolo de ele

Eu creșteam tufe de trandafiri

roșii și albi.

Presăram petalele lor

pe calea spre inima mea

pentru el...

Dar eu, doar eu,

pășeam în spini,

în spini!

el?

se dizolva în ploaie,

într-un crepuscul de idee,

când eu abia reușeam

a-l prinde pe-o geană.

atunci

albul era stropit cu roșu

și roșul cu alb...

Iar ploaia nu ștergea nimic.

Uda doar rece

privirea mea nedumirită.

întoarsă spre

trădarea semințelor de rai.