Ascultă când îți șoptesc,
Prinde gândul din mulțime,
Sari puțin peste firesc
Și privește-n adâncime.

Spune, omule, ce vezi?
Întuneric și strigoi?
Fericit sunt eu, ori crezi
Că-s un praf muiat de ploi?

De-i așa, putea-voi oare
Să-mi dezgheț fâșia moartă,
Să prefac un scai un floare
Și sa fug râzând de soartă?

Nu-i destinul o răscruce
Ce o pot îndupleca
Să-mi pună în spate-o cruce
Ca să pot, umil, pleca?