pt L
......................

hei domnisoara cu trupul de sticla
nu-ti mai amintesti de noptile cu stele stravezii
pe care mi le tatuai pe umarul drept?
aveam o pasare zidita-n piept
si o clepsidra calma
pe-atunci imi tineam ecusonul infipt in palma

mergeam cu tramvaiul 41 cand te-am rugat sa-mi tii ochiul ca-mi crescuse intamplator o aripa-n orbita o aripa lunga de sticla in care mi se oglindeau laolalta sufletul inima potcoavele tamplelor si alte chestii interioare

tic
tac tic
tac tic tac
inmugurea tacerea

si deodata incepuse pe neasteptate sa ploua
cu un soi de raze dulci ce ni se incolaceau
spiralate in jurul gleznelor ochilor tamplelor

ploua cu o dragoste nemaivazuta
cu fulgi de vata si pluta

cu cascade de fluturi ce curgeau vertical
din tavanul tramvaiului senzorial

iti oferisem umbrela dar mi-ai zis
ca ploaia aceea travestita trecea prin orice forma contur sau vis

cu o inspaimantatoare pofta de viata ma priveai pe ascuns din carapacea unei iluzii rascoapte ca si cum m-ai fi vrut pentr-o noapte pe patul de nunta pe frunte mi se aprindeau excitate beculete in ochi mi se zvarcoleau sentimente profunde dar nu aveam curajul sa-ti ating cu umbra genunchii
de parca
eram un fel de punte peste care se scurgea curcubeul hai-hui
eram coloana vertebrala a timpului
eram stalpul de care se rezema orizontul alpin
eram ingerul - destin

la prima statie a trebuit sa cobor
si sa ma scufund intr-un albastru zbor


hei domnisoara cu trupul de sticla
nu m-ai strigat niciodata pe nume cumva
poate intr-un final fericit m-ai fi alintat
cu buzele tale transparente oblio sau poate altcumva

astazi imi arde inlantuita pe ruguri speranta
ca poate-ti vei aminti intamplator de mine
esti o simpla usa de tramvai draga mea handi dar
dragostea e nebuna si nu intreaba niciodata pe nimeni