poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-23 | |
Moartea era o scrisoare pierdută,
o scrisoare cu adrisantul necunoscut. Eu eram adrisantul. Eu, cel ascuns în noaptea cuvintelor pure, nerostite încă. Asemenea unei cîrtițe disperate, ocupasem abuziv, fără forme legale, un întreg palier de-ntuneric; harnic miner, mă lăfăiam singur pe orizontul săpat în trupul pofticios al himerei; vegetam; mă visam iar tînăr și ferice. Te visam. Cum îngerii se ascund în lumină, eu mă ascunsesem în jilavul culcuș al ratării. Îmbrăcat în cartoane, în ambalaje, hăituit de portărei, ca un vînat de lux, mă împrietenisem cu moartea, singura instituție care-mi promisese o protecție reală. Mă simțeam, după atîția ani, liber! Mă-nghesuiam de-acum, începusem să prind curaj, să-mi dau coate cu devoratorii de aurolac, cu devoratorii de publicitate, cu trepădușii, cu îngerii triști, trași pe linie moartă. Visam că mă uitaseră toți portăreii primăriei, propovăduitorii Luminii, cei care voiau să mă salveze cu sila, îngerii cei buni și păzitori. Cînd viața se va scurge din fragilul trup al acestei iluzii, voi începe și eu, în sfîrșit, să trăiesc pe cont propriu. Sau să mor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate