| + pe cont popriu | Eugen Suman [23.Jan.04 16:22] |
| un text despre "eliberarea prin ratare", insa nu orice fel de ratare, nu ratarea comuna si des intalnita. "Cum îngerii se ascund în lumină, eu mă ascunsesem în jilavul culcuș al ratării" "Mă simțeam, după atîția ani, liber!" "Visam că mă uitaseră toți [...] cei care voiau să mă salveze cu sila, îngerii cei buni și păzitori" cuvinte folosite cu arta la constructia de imagini puternice, nu neaparat socante cat mai ales "cu puterea" de a scoate din inertie, de a misca. se observa lesne condeiul unui profesionist. si mai am de descoperit inca multe lucruri ascunse printre randuri. un text foarte bun, dupa parerea mea. | |
| = Oigen (estetica ratării) | Tudor Negoescu [23.Jan.04 17:07] |
| Eugen, ai intuit bine. Am depășit faza în care doream să șochez cu ori ce chip. Am fost înfrînt, m-am liniștit și acum îmi ling rănile, încercînd să dezvolt o estetică a ratării, dacă o exista așa ceva. Și cred că există. Mulțumesc pentru trecerea ta. | |
| = "fragilul / trup al acestei iluzii" | Silvia CALOIANU [24.Jan.04 18:55] |
| Moartea-institutie...Pentru mine e ceva nou in poezie, cel putin, nu imi amintesc sa fi auzit mai inainte. Sunt impresionata de fiecare idee, expresie...Da, desigur, numai tu, tu insuti iti vei gasi modalitatea de a te salva, e ceea ce nu va mai reusi nici unui inger "cu sila"... Sunt convinsa. Te-am citit zilele astea de mai multe ori... | |
| + ceva nou, ceva vechi... | Adriana Popp [25.Jan.04 15:50] |
| Un poem feminin rostit la persoana intâia masculin… Într-adevăr un experiment deosebit… și reușit, aș îndrăzni să spun. Amestecul de resemnare și îndârjire ambalate în foaia cuminte a expectativei ți-l știam mai de demult, însă de astă dată ai scos la iveală un altfel de DorunȘ unulmult mai complex și mai plin de sevă… Experimentează în continure! | |
| = asa am citit eu | Elia David [25.Jan.04 16:21] |
| Experiment? Mie nu-mi lasa deloc aceasta impresie. I-as spune maturizare, atingere a ideii ce bantuie prin toate cotloanele ratarii - propavaduind o posibila eliberare. Ca estetica (a ratarii), imi aminteste - vag - de unul dintre heteronimii lui Fernando Pessoa: functionar prapadit si genial, haituit de himere, locuind in acelasi timp, cu o paradoxala luciditate, cuvantul. Mi-a placut acest poem, caruia nu-i reprosez decat repetarea (involuntara) a cuvantului moarte in versurile nu chiar atat de distantate: "Moartea era o scrisoare pierdută" "mă împrietenisem cu moartea" "trași pe linie moartă" Cam asa am citit eu, motiv pentru care mi-a placut. | |
| + Bestial! | Andrei Horia Gheorghiu [25.Jan.04 16:19] |
| L-am citit. Primul impuls a fost să scriu: "Bestial!" în comentariu. Și atât. Cu stea. Am recitit. Poate că mă regăsesc în ea. Poate că simt, totuși, o discrepanță între text și final. Fără să pot să aduc vreun argument logic. Da, așa simt. Îmi place finalul. Îmi place toată, de fapt. | |
| = Nu brublem | Tudor Negoescu [26.Jan.04 11:13] |
| Nu brublem, daca ai fi scris doar Bestial!, te-ar fi taxat Radu pentru laconismul comentariului. Dacă cineva se regăsește în versurile mele, înseamnă că și-au atins menirea și eu pot muri liniștit sau mă pot retrage liniștit de pe acest site. Textul e perfectibil, de bună-seamă... Toate textele sînt perfectibile, nu trebuie să fim prea orgolioși. Mulțumesc pentru destăinuire! | |
| = Elia David (există o astfel de genă?) | Tudor Negoescu [26.Jan.04 11:13] |
| Elia, și eu ca și tine, am visat, măcar o dată, la descoperirea libertății absolute...Ratarea e în noi, există o genă a ratării, bănuiesc. Eu, unul, simt că o am, dar nu e ăsta un prilej de mîndrie... Sînt mai aproape de autohtonul și anonimul nostru Dimitrie Stelaru decît de acest Pessoa, în mare vogă la noi. | |
| = Silva sau ,,Experimentînd experimentul" | Tudor Negoescu [26.Jan.04 11:13] |
| Mare surpriză să aflu că mă mai citești, Silva! Îmi place să experimentez, așa e! Descoperindu-l pe paradoxistul american Florentin Smarandache, am scris un micro-eseu numit ,,Experimentînd experimentul". Și de atunci cam asta fac. Mulțumesc pentru trecerea ta prin experimentele mele! | |
| = bilet dus/intors | Veronica Niculescu [26.Jan.04 14:18] |
| Singura institutie care ne promite o protectie reala. Mi-a placut mult. Si ca scrisoare pierduta. E greu sa scrii despre moarte fara sa para fals pretentios. Ati reusit, mie mi-a cintat in ureche poezia aceasta. Si finalul, ca un inceput, rotunjeste foarte bine. Sau incepind se sfirseste. Ca un bilet dus/intors. Un joc de-a si cu moartea, aparent simplu, asa cum cred ca trebuie sa fie. | |
| = suferința mea din cuvinte (Veronica N) | Tudor Negoescu [26.Jan.04 14:55] |
| Mulțumesc pentru trecere, Veronica! Mă mai joc, uneori experimentez, dar substratul rămîne unul al suferinței abia mascate, ascunse. Ãsta e acum stadiul evoluției mele...Altul nu am... | |
| = Veronica Niculescu în Ramuri nr. 5-6/ 2004! | Tudor Negoescu [17.Jun.04 15:51] |
| Scriu despre moarte pentru că am văzut-o cu ochii mei,Veronica! Ãsta e micul meu secret...Felicitări pentru apariția în numărul 5-6/ 2004 al Ramurilor craiovene! | |
| = invitație la Virtualia | Alina Manole [22.Apr.05 04:13] |
| Te invităm să participi cu acest poem la cenaclul Virtualia, din mai, de la Iași. | |
| = Alina Manole | Tudor Negoescu [22.Apr.05 14:02] |
| Mulțumesc pentru invitație, Alina. Accept cu plăcere, dar sînt prea departe de Iași... Oricum, felicitări pentru demersul vostru cultural numit Virtualia! | |
| = Tudor | Alina Manole [22.Apr.05 14:10] |
| Lasă-mi te rog un semn la cenaclul_virtualia@yahoo.com. Mulțumesc. | |