Pe stropul exotic al unui ideal,
odată,
am trasat cu acuarela
o umbră de suflet:
Am pus un violet apus
în spatele soarelui.
într-un târziu
dement
O lună
susținea cadrul picturii
pe peretele
galeriei
cu personajele mele.

Vizitând galeria,
în antiteza clipelor,
cunoști o junglă,
jungla mea:
liane leagă treceri de silabe
către sunete slabe.
Prima zi din suferință,
Primul zâmbet nezâmbit,
Prima clipă stoarsă din pereți
(ai neputinței mele)
sclipesc a unu
prin veioza autistă.
Pe bolta schizoidă
personajele sclipesc
a ecou narcisist.
Lianele mă leagă de pat
dezlegându-mi doar
personajele demente
pentru a prinde luna
de pereții galeriei,
pentru a-mi reuni
pe stropul exotic al idealului
umbra de suflet.

Vă mulțumim de vizită,
Sperăm că această experiență
v-a îndemnat spre
ieșire.
La revedere!