Iubita mea, cu iz de păpădie,
Și aripi ce bat cercul in delir,
O flora ți-aș culege ție,
Smulgând-o sadic, fir cu fir.

Iubita mea, cu ochii preasmaraldici,
Cu buze moarte in frumusețe rară,
O lume de poeți idilici
Þi-aș darui, in fiecare seară.

Și nu ți-aș cere-n schimb nimic.
Sau, poate doar o sărutare,
Nu te cunosc, dar lasă-mă să-ți zic,
Că-mi cer iertare!

Iartă-mă că nu te-am întâlnit,
Când îmi creșteam avutul tot in mine,
Ca mi-am pierdut minutul netrăit,
Dar ultima secundă este pentru tine