Enescu, cand a scris “Rapsodia romana“,
se afla in starea mea de acum,
in norii vietii,
in nori de fum,
parfumat,
aromat,
cu mii de lipsuri
si totusi indestulat.

eu,
cand am scris “Zeita iubirii”
ma aflam confuz
la capatul marii,
unde cerul saruta marea,
unde curcubeul alinta zarea,
gandind la o iubire
care a fost si nu-i
decat in talpa vietii cui.

Nu a ramas decat muzica
si poezia...