Un om
în parc sculpta
în lumină în loc de piatră,
și razele veneau spre el hipnotizate
începând să-i intre în cap
prin urechi, scormonind
prin ascunzișurile
minții, împletindu-se
înăuntru și
modelând
Jocul.
Firele de păr
de deasupra luminii
se ridicau incandescente
pentru a dansa, invocând
toate minunile,spre
a putea oamenii
să-și citească
adevăratele
amintiri
în statuile
sculptate în amurg,
ce se lăsa modelat, îmbrățișat,
desenat de ochiul omului din parc.
Poate era Dumnezeu.
28 februarie 2003