poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-17 | |
creanga - uscata
corbul - deasupra seara, toamna (Basho) (Liviu Dascalu) raspunsul meu: rosul muscatei - sunt mai putin trist in seara de toamna Dan Mitrut o pereche de vrabii acesta e ultimul dar pentru tine, soare Liviu Dascalu iarna ca o limba straina Dan Mitrut la stresini se-arata dintii de gheata. acoperisul putred. Liviu Dascalu in lumina portocalei mi-ascund ochii iarna, noapte Dan Mitrut soarele scormonind in pamant. el rasufla negru prin obrazul zapezii Liviu Dascalu o-nteleg mai bine ca oricand tacerea albul intunecat al zapezii pe acest drum nu ma urmeaza nimeni Dan Mitrut sticla de apa vie pe clopoteii de vant nici un fulg de zapada nu se va mai pata de lama sabiei mele seara de Craciun Liviu Dascalu porcul de Craciun cat e de coplesit de metafizica in exercitiile sale de singuratate! Dan Mitrut promoroaca albul acesta... imi scartaie incheieturile batrane rasarit in templu Thu-kai-lam Liviu cartea din geam galbena ca o gutuie iubirea mea, totusi, tanara Dan iubiri nescrise, acesti fulgi somnorosi. Cineva, sus, scutura o carte. Liviu pasi in zapada cuvintele au disparut ca un stol de mici pasari speriate de furia luminii iarna zborul somnambulic al unei muste ar trebui sa am mainile pline de sange si sa fug pana la capatul strazii dar nu e nimic: ninge Dan Mitrut regasesc poteca de pasi, pierduta urma curge din inima mea rosie ca o flacara de mac Liviu Dascalu daca ai atinge chipul de cenusa al iubitei oglinda s-ar sparge ar fi din nou o mare liniste Dan iar si iar crengile copacilor, ciolanele de fum ale padurii eu revenind in lumea aceasta in haina de carne Liviu Dascalu un mar oxidand o-ntreaga dupa amiaza in duminici vazute cu luneta copacii nu respira miscand din evantai iubita imi darama cartile de joc Continuare tirania semnificativului sa-ti lasi mainile sa respire pe o oglinda Dan si cine o sa mai tina minte scara de fum a hornului, adulmecand stelele? ger pe spranceana apusului Liviu opreste-ti rasuflarea o clipa apoi da-i iar drumul s-alerge inimii in aceasta pustietate alba ca un iepure speriat Dan picaturi de sange caninii albi si cele cateva urme de lup in dreptul lunii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate