poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-16 | | Am cunoscut ninsoarea prin ochii suferinței. Am simțit cum îmi cerne povesti dulci cu Feți-Frumoși și Sânziene. Am auzit glasul ei mieros în atingerile pătimașe ale vorbelor și am iubit până la durere. A dispărut, însă, într-o amintire. Când a nins a doua oară, sufletul meu era în vacanță. Am știut atunci, a doua oară, să refuz un sentiment atât de fugarnic și înșelător... A treia oară n-a mai nins. Cerul picura singurătate, iar sufletul meu era gol și pustiit. M-am privit în oglinda ochilor mei: eram așa cum n-am mai fost, un eu cladit din suspine și uitare. Palmele mele nu mai stiau sa mângâie. Buzele mele piereau în fața unui sărut. De-atunci, ninge cu sete în sufletu-mi crispat de frig, mă caut pe mine într-o ceață deasă, beau suflete din cupa ploii, mă tem de noile ninsori, visez la ele și ma tem, din nou...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate